Ţara doinelor...

Când toate sunt parcă nu prea bine...și parcă mai bine nici nu se prevede...și parcă e descurajator totul ce se întâmplă, e suficient să pornești TV-ul ca să te convingi că în altă parte e cu mult mai rău, răsufli ușurat că ești aici, în Moldova...

Îți mulțumesc, Moldovo, că nu te-ai întins în largul unui ocean, prin zone seismice de astea de care arată la televizor, că nu ești țărm spălat de tsunami, că nu ești țara răsăritului de soare...

Îți mulțumesc, Moldovo, că nu ai niciun Eyjafjallajökull prin preajmă și ne-ai păzit de lavă, praf și limbă încâlcită...

Îți mulțumesc pentru roșii care au gust de roșii, pentru acele câteva săptămâni de căpșuri aromate și cu adevărat gustoase, pentru liliac, pe care îl aștept cu nerăbdare și pentru ouăle de Paști colorate cu coji de ceapă...

Îți mulțumesc pentru dentiști, care deși sunt scumpi ai naibii, totuși îmi permit să-mi păstrez toţi dinții în gură şi chiar şi în fotografii zâmbesc şi-mi place...

Îţi mulţumesc pentru sistemul medical...ooo, da! deloc perfect, deloc bun! dar dacă am dubii în privinţa unui diagnostic, pot să merg la al doilea şi la al treilea doctor...la alegerea mea!...sau dacă vreau să aflu sexul viitorului copil, pot să mă duc chiar acum să fac ecografie...cu programare de azi pe mâine, ci nu de azi pe „peste trei luni”...


Tot mai puține motive găsesc ca să te iubesc, dar nici să iubesc altă țară nu prea am motiv...


Mi-e greu să te iubesc, fa, Moldovă...nu vreau să te iubesc pentru ceea ce nu eşti, vreau să te iubesc pentru ceea ce eşti...nişte zboruri low-cost în Europa cred că ar rezolva problema! ;)